27 dicembri rumilarurici,
pari ca avissi a essiri na rata storica.
A mmia mi pari a solita purcata ca’ retorica.
U cunsigghiu comunali cu durici voti favorevoli, 9 astenuti e unu contrariu,
approvò u pianu ri riequilibriu “sarba” enti, pi 10 anni, u nostru calvariu.
Ma a cu’ “sarba” un si sapi,
vistu ca c’è di pahari sulu pi’ nuatri.
Ora pi’ sissanta jorna hann’a travagghiari,
pi cuntiggiari tutti i ddebbiti c’amu a pahari.
E vistu ca nni purtaru nall’emergenza,
tra dissestu e riequilibriu s’abbatti la cuscienza.
Tanti ora s’affrettanu a farinni capiri
ca’un c’è cchiù piriculu pi’ 10 anni a vveniri,
ca’ già l’aliquote massime stamu pahannu
e sta manovra un po’ fari cchiù dannu.
Accussì cu un paha cuntinua a un pahari,
e, cu cui travagghia, si vonnu rifari.
Ri vinniri, si parra, “i nostri gioielli”
mentri pahamu affitti a “questi e a quelli”.
Ma cui si po’ accattari oggi i bbeni nostri?
Vi lassu immaginari, cu l’intelligenzi vostri!
Cu si futtiu i picciuli appi licensa
E ri scopriri cu fu, nuddu ci pensa.
Nni vonnu fari cririri ca un c’è speranza,
e intantu iddi si inchinu sempri a panza.
Amu a truvari un modu pi canciari,
e pi un falli cchiu rusicari.
Cu stu governu nnannu ruvinatu.
U populu sovranu un’ è rappresentatu!
Nuvoletta